Lume fara viata

Nu radiem de fericire, dar visam, dorim...

Sufletul bolnav parca nu vrea sa se reinsanatoseasca,
Iar praful suprapus pe inima impietrita

O pregateste pentru o noua iubire.

Suntem prea frumosi intr-o lume desfigurata.
Si totusi, ea nu stie ca avem nevoie doar de lucruri marunte ca sa fim fericiti.

Cuvintele ce odata insemnau totul pentru noi

Au devenit dintr-o data o obsinuinta cruda.

Fantasma viitorului sade stingherita sub groasa tacere

Si spera ca dusmanul sau trecutul, sa plece, sa fie uitat.

E un gest egoist, poate primitiv,
Dar stie, ca o lume fara trecut, e o lume fara viata.
                                                                           [Imaginati-va o lume fara trecut.Urat,nu?]