Cum ar fi daca plapuma s-ar coase singura si ne-ar inveli pe amandoi, sugrumandu-ne sufletele?
Atunci sigur ne-am lipi de plopul invizibil ce ne desparte cu frumusetea lui.
Atunci chiar si marea-si va saruta valurile, iar pamantul rocile.
Caci daca ajung si pietrele sa-si planga destinul, inseamna ca e grav.Iar noi... uitati de tot... incepem sa ne sarutam soarta...
Pana cand roua ne va spala pacatele.
Amandoi... pe aceeasi perna.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu