In fiecare dimineata ma mir ca voi mai avea parte de inca o zi. Oricum, toate sunt la fel. Aceiasi oameni, aceleasi sentimente. Aceeasi monotonie. Nu vreau sa dramatizez situatia, dar stiu ca merit mai mult. Si astept... pentru ca nu am ajuns la capatul rabdarii. De azi nu-mi mai ascult inima. Ea m-a adus la starea asta. M-as sfatui cu sufletul, dar el nu ma mai ajuta de mult. Poate are impresia ca sunt indeajuns de matura incat sa-mi creez singura "universul perfect". Stiu ca in orice moment va aparea "ceva" care va schimba tot; care va rasturna tot... Lupta asta interioara de zi cu zi stiu ca e cheia catre un viitor care se apropie, se apropie... pentru ca prezentul e pe sfarsite. Stiu. Simt.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu